Noi credem ca iubirea este o artă, este “un mod de a trăi în artă” si promovam invatarea acestei arte, la fel cum se procedeaza in oricare alt domeniu: muzica, pictura, sculptura etc. In lucrul individual, in cabinetul de psihoterapie, intalnim des momente, in care intrebarea “ce este iubirea?” apare in contextul problematicilor relationale. Pentru a clarifica aceasta tema, va propunem acest articol, in care vom descrie cele cinci forme de manifestare ale iubirii, propuse de E.Wheat, precum si diferentierea intre iubirea imatura si cea matura.
Astfel, iubirea este acel sentiment puternic de afectiune, atractie si unire a celor doi parteneri care formeaza un cuplu. Iubirea imatura presupune o intensitate mare a pasiunii, un amestec de dependente si de asteptari ca partenerul sa satisfaca mai mult din nevoile personale. Iubirea imatura este specifica adolescentilor si tinerilor, insa o regasim de multe ori si la adulti. Iubirea matura este cea care apare o data cu maturizarea emotionala, cu dezvaluirea reciproca si dezvoltarea increderii in sine si in celalalt. Ea este mai putin intensa, in sensul ca nu iti da neaparat “fluturi in stomac”, dar este mult mai profunda pentru ca implica incredere, respect, admiratie, valorizarea si acceptarea partenerului, fara tendinta de a-l controla sau manipula. Presupune a te putea bizui pe partener, in orice situatie; indiferent daca este sau nu de acord cu tine sau daca ii place sau nu, stii ca este acolo si te va ajuta atunci cand ai nevoie. La o astfel de dragoste ajung persoanele care se iubesc pe sine, persoane cu un Eu bine diferentiat, care pot sa fie autonome si totusi implicate emotional in relatia de cuplu.
Multe relatii de cuplu reusesc sa parcurga acest proces al trecerii de la dragostea imatura la cea matura, insa din pacate sunt si mai multe, cele care se destrama in aceasta tranzitie. Trecerea nu se face usor, ci dimpotriva, cu conflicte, suferinte, adaptari. De aceea, daca te afli intr-o astfel de situatie, este mereu benefic sa apelezi la ajutor specializat, la psihoterapie.
In mod normal, iubirea ar fi de dorit sa fie principala motivatie pentru care cuplurile erotice se transforma in cupluri conjugale. Cele cinci forme de manifestare a iubirii sunt:
1. Epithumia – se refera la dorinta fizica puternica, reciproc exprimata prin dragoste sexuala plina de satisfactie. Satisfactia sexuala este un indicator sigur al sanatatii cuplului, chiar daca, dupa Wheat, relatiile sexuale nu sunt aspectul cel mai important al casatoriei.
2. Eros – este acea forma de dragoste care implica cel mai mult romantismul. Eros presupune mai ales ideea de contopire, unificare, fuziune cu fiinta iubita. De aici – romantismul. Aceasta este o iubire pasionala si sentimentala si reprezinta cel mai adesea punctul de plecare in casatorie.
3. Storge – este o forma de dragoste, descrisa ca o relatie confortabila, care include o afectiune naturala, precum si sentimentul de apartenenta reciproca. Ea se bazeaza pe loialitate reciproca si se manifesta in relatiile dintre soti, parinti-copii, frati-surori, constituind sentimentul de apartenenta la un grup unit.
4. Fileo – este tipul de iubire in care cel iubit este pretuit si in care se asteapta mereu un raspuns. Se traduce prin prietenie, reciprocitate. Fileo creeaza prieteni, care isi impartasesc gandurile, planurile, sentimentele, visurile, problemele intime, lucruri pe care nu le-ar putea impartasi altcuiva. Partenerii acestui cuplu isi impart timpul si interesele, fapt ce aduce casatoriei siguranta, atractivitate si recompense. Chiar si in situatiile in care exista multa pasiune intre cei doi, absenta lui Fileo innegureaza casatoria si o face neinteresanta.
5. Agape – este acea iubire completa, lipsita de egoism, in care individul are capacitatea de a se oferi continuu, fara a astepta nimic in schimb. Acest tip de iubire pretuieste neconditionat, spre deosebire de fileo, in care se asteapta reciprocitatea. Acesta este modelul iubirii Christice, acea iubire de dincolo de emotii si sentimente pasionale, rod al unei optiuni constiente. Agape mai este definita si ca o dragoste a actiunii, pentru ca ea presupune ajutorare, a face bine, a avea compasiune pentru celalalt.
Dupa Fromm, ceea ce ajuta la transformarea iubirii imature in iubire matura, sunt: concentrarea sau atentia asupra partenerului, pentru a-l putea cunoaste si intelege; disciplina – adica angajarea responsabila a timpului si eu-lui personal; rabdarea; sensibilitatea– ce este conectata mult cu constientizarea propriilor erori, fluctuatii de sentimente si auto-control; depasirea narcisismului – adica iesirea din propriile placeri, din egocentrism si egoism, pentru a manifesta modestie si disponibilitate in relatie.
Experienta din lucrul individual ne arata ca cei care au ajuns la dragostea matura afirma ca satisfactia maritala este mult mai crescuta, ca intimitatea si satisfactia sexuala sunt incomparabil mai bune, mai placute si mai pline de satisfactii, decat in timpul indragostirii sau la tinerete.
Autori:
Raina Saguna – psihoterapeut integrativ & psiholog clinician
Contact: 0758.055.891
Dan Ioanitescu – psiholog clinician specialist / psihoterapeut integrativ si sociolog
Contact: 0721.320.711